Culori ceresti puse in noi...

Rar mi s-a întâmplat să-mi vorbească o reclamă, să-mi placă ceva la ea. De cele mai multe ori le detest şi fug de ele, schimbând canalul:D. Dar asta m-a marcat, m-a pus pe gânduri.
Nişte biluţe fragile, asta suntem noi, încercând să ne găsim drumul, sensul şi chemarea noastră. Cădem, ne ridicăm, stagnăm, dar mărşăluim încet spre destinul nostru final. Care ar fi acesta? Unii îl căutăm o viaţă şi nu-l descoperim. Investim în atâtea lucruri, şi la final, ne dăm seama că n-a avut nici un rost. Dar la fel, ne şi irosim prea mult şi apoi, regretăm ca nu ne-am străduit mai mult să vedem frumuseţea şi miracolul trăirii, al atâtor lucruri care merita atenţie.
Nu ştiu în totalitate ce caut, ce persoană vreau să fiu, dar ştiu că vreau să luminez pentru cineva, să răspândesc aroma cerului în jurul meu. Poate e cel mai dificil şi ridicol lucru, dar singurul care are valoare şi care merită tot efortul…
Sunt şi eu o mingiuţă din asta, minusculă, într-o lume rapidă şi neoprită. Nu ştiu care e următorul pas, dacă mă voi prăbuşi sau voi fi pe vârf. Ştiu doar că este Cine să mă ridice, să mă culeagă din ruinele ce le-am creat. El va restaura totul. Toate însă vin din mâna Lui şi sunt cârmuite de El. Vreau să răspândesc o dragoste curată, jertfitoare şi plina de compasiune. El a făcut-o, deşi nu meritam. Eu trebuie s-o fac pentru că El merită totul. Nu doresc să arăt ca o piatră , mereu gri şi plină de praful tristeţii. NU! Ci să fiu ca şi petalele unei flori ce se deschide sa aducă splendoare, ce face să răsară zâmbetul celor din jur. O biluţă colorată sunt şi eu, culoarea mea nimeni n-o poate lua, pentru că e darul meu primit de la El. So…haideţi să răspândim culorile dragostei lui Isus!!! Doamne, ajută-ne sa apreciem tot ce ai pus în noi şi să nu irosim preţioasele daruri ce le-ai pus în noi…

In EL pot!

Sunt situatii in care ma simt asa infrant, asa fragil, ca simt ca nu voi mai putea iesi din starea aia. Ma gandesc la cat sunt de nesemnificativ, la cat de dezamagit sunt de mine si la cat de mediocre sunt realizarile mele comparativ cu al oricarui alt om de varsta mea. As vrea sa cunosc prea multe, as vrea sa posed o inteligenta mai superioara sau sa fiu mai agreabil in fata oamenilor uneori. Sunt atatea dorinte, vise si lucruri ravnite intens acum de mine. As dori sa se intample acum ce doresc cu ardoare. Insa nu depinde de mine, nu in totalitate, nu acum.
Oare tot ce doresc, idealurile ce le caut, trebuie sa se intample acum? Pentru ca eu vreau? E ca si cum as fi un copil rasfatat si daca n-as primi tot ce vreau, lumea s-ar prabusi in jurul meu. Desi e clar ca nu se va prabusi, dar moftul meu ar trebui satisfacut, asa cred eu uneori. O parte din mine insa nu e de acord,ii vine sa strige: whaaaaaaaaaaaaaaaat?
Indiferent de ce om as tinde sa devin si numarul de reusite pe care as spera sa-l ating , asta nu inseamna ca daca nu reusesc acum, lupta se opreste si ca voi ceda in fata dezamagirii si a esecurilor de moment . Nu asta e solutia, nu poate fi ultima cale. Ci trebuie sa existe o bucurie deplina in fiecare moment, chiar dc azi dau gres intr-un mod brutal,iar maine castig triumfal o lupta.
De unde poate sa vina aceasta bucurie continua, de nezdruncinat? Care e calea spre o fericire continua in mijlocul obstacolelor ce se lovesc de mine, ceva ce sa fie prezent in orice clipa a trairii?
Si raspunsul vine… “Eu sunt calea, adevarul si viata” Unde e calea si adevarul si viata in sine? In ISUS, Mantuitorul, Rascumparatorul meu. Bucuria si fericirea vine de la El. El imi arata fericirea, El stie ce e fericirea, nu doar are o vaga idée despre ea. La Isus fericirea nu e un concept, e ceva real, ce-l ofera in fiecare zi. Doar El mi-o arata, doar prin El pot ajunge la ea, la adevarata fericire. Pentru ca fericirea nu inseamna doar sanatate, stare material super tare sau lipsa necazurilor. Fericirea da peste toate astea, trece dincolo de ele. Cand ma simt fericit? Cu siguranta, atunci cand ma simt iubit. Si cine ma iubeste cel mai mult? Cel care S-a jertfit ca sa am aceasta dragoste, deci raspunsul ramane tot Isus. Pentru ca m-a iubit a murit pentru mine, a luat totul asupra Lui. Pacat,tristete,disperare,lipsa de sens,vinovatie,grija,suferinta si lista continua
Cand il am pe Isus in mine, mai pot fi trist? Mai pot fi lipsit de orice speranta? Oare El asa vrea sa fiu? Cand am ajuns aici pe pamant, asta mi-a destinat El mie? Nu! Victoria a venit, e aici, si eu trebuie sa ma bucur din plin de ea. Cum inving totul? Prin Isus. Pot totul prin El, care ma intareste. Asa ca nu-mi mai pasa de ce-mi ofera viata, cu siguranta sunt afectat de ea, dar voi privi in perspectiva si cu incredere inspre El. Voi cuprinde lumea din perspectiva dragostei nesterse a lui Isus si a cerului ce mereu imi aminteste de ce va urma.
Eforturile, stiinta mea, idealurile mele, ceea ce eu sunt sau voi, nu o pot face eu singur. Ci numai cand sunt sustinut de puterea Lui ce zdruncina universul. Ce fac azi Il poate dezonora pe Dumnezeu sau Il poate onora pentru ce-a facut. Prin felul in care depasesc circumstantele potrivnice ale vietii, pot sa arat putin din Isus, pentru cateva momente pot sa fac lumea sa straluceasca de dragostea Lui. Istoria mea s-a schimbat datorita Lui, scopul meu e sa fiu al Lui, mereu, in fiecare secunda ce mi-o da. Si nu consta in ce fac eu, ci in victoria ce El a adus-o deja in viata mea. El stie cu ce inima fac totul, cu o inima intristata si intinata de amaraciune sau cu un zambet, o privire plina de pace si seninatate, care face ca dragostea Lui sa fi meritat intru totul? Pentru ca Isus a adus fericirea constanta in mine, eu voi incerca constant sa-L glorific.
Am totul, nici o bogatie sau statut in ochii lumii nu-mi poate da permanent ce El a jertfit pe veci. De-asta merita sa-I dau viata, inima, mintea si sufletul. Vreau sa privesc lumea prin ochii Lui, nu prin prejudecatile si valorile promovate de lumea asta ce devine tot mai infecta. Si lumea inca e frumoasa, doar ca noi nu o vedem. Ne lasam furati de bucurii ce nu tin, care nu au o greutate plina de slava. Dar il am pe Isus, cea mai profitabila oferta din toate timpurile. Am de gand sa vad lumea altfel, Isuse, ajuta-ma sa filtrez lumea prin ochii Tai!!!

Craciunul, prin ochii mei...

Încă de dimineaţă am fost răsfăţat cu un cadou, zăpada albă sclipitoare, ce mi-a înseninat mintea şi inima. Ce mod poate fi mai minunat de a sărbători Crăciunul,decât să încep prin a-L lăuda pe Dumnezeu, pentru acest alb desăvârşit ce-mi încântă privirea? A venit ziua naşterii lui Isus, creaţia zâmbeşte, se bucură şi celebrează venirea Salvatorului, ce a venit să ne aducă vestea bună în mijlocul acestei lumi ce şi-a pierdut direcţia. De aici începe adevărata istorie, eliberarea de aici vine, încă o dată mă pot bucura că în El am găsit, tot ceea ce o viaţă am căutat.

Deşi sunt răsfăţat cu atâtea cadouri, ma întreb, ce-i ofer eu Mântuitorului meu? Care e cadoul meu pentru cel mai mare dar oferit? Ce aş putea să-I dau eu, un simplu om, cu multe defecte şi eşecuri, ce pot să-i ofer unui Fiu de Dumnezeu? Răspunsul e total neaşteptat, prea mărunt şi prea uşor, El vrea doar inima mea, mă vrea pe mine aşa cum sunt. El nu caută la mine realizări, câte reuşite am sau cât de mare e cunoaşterea ce-am dobândit-o. Nu. El astea le are deja din plin, cunoaşte fiecare mic detaliu al acestui Univers, toată cunoaşterea e la picioarele Lui. Ci El vrea o inimă curată, o viaţă trăită cu El şi prin El. Ce-mi place la Isus e că deşi acum sunt imperfect, plin de impurităţi şi de o grămadă de lucruri ce trebuiesc schimbate, Isus ştie ce voi deveni dacă trăiesc prin El, ştie foarte clar ce potenţial am. Ăsta e harul ce sfidează orice logică umană, asta e dragostea neînţeleasă de noi, dar prea simplă pentru El.

Când mă gândesc la dragostea ce a avut-o pentru mine, că m-a iubit atât că a venit în lume ca să-mi ofere mântuirea Sa, eşecul şi temerile nu-şi mai fac loc, nemulţumirea se transformă într-o reală bucurie, o bucurie neştearsă, prezentă mereu în mine în ciuda oricărui obstacol apărut în cale. Aşa cum sunt pot trăi cu bucurie, savurând fiecare clipă oferită, pentru că El a adus victoria în viaţa mea.

Ce-mi doresc de acest Crăciun? Vreau să mă bucur de familia în care Dumnezeu m-a pus, să savurez fiecare clipă ce o petrec cu ei, nu doar să primesc dragostea lor, ci s-o ofer şi eu. Sunt mulţumitor şi pentru fraţii ce Domnul mi i-a dăruit şi de părtăşia ce împreuna o avem,ca o adevărata familie a cerului. Dar, dincolo de toate, cel mai mult îmi doresc să fiu o oglindire a Celui ce m-a iubit şi m-a salvat, jertfindu-se pe Sine Însuşi pentru mine. Sunt ceea ce sunt datorită Lui şi vreau să-mi arat gratitudinea, prin felul cum trăiesc. Aşa cum Newton spunea odată: “Dacă am văzut mai departe, este pentru că am stat pe umerii giganţilor”, eu astăzi pot spune: “Dacă am văzut mai departe frumosul vieţii în mijlocul suferinţei, e pentru că Isus m-a purtat pe umerii Lui giganţi şi m-a făcut învingător”.

E asa de greu sa descrii in cuvintele noastre sarace, macar putin din ce va urma in mostenirea viitoare. Din motivul asta am meditat la lucrul asta multe zile si, dupa aceasta munca asidua a gandului, postez niste cuvinte prin care vreau sa redau calatoria spre cer, eu l-am numit zbor. Cand spun zbor ma gandesc la toate eforturile ce le facem, prin puterea Lui, ca intr-o zi sa ne bucuram pe veci de El. Asa ca sa ne pregatim de zbor, sa nu uitam ca tot ce facem are valoare eterna inca de pe acum.

ZBORUL SPRE CER

Vreau să-mi iau zborul
Spre zarea întinsă, nesfârşită
Să trec de norii ce se văd
Lăsând în urmă tot ce mişcă

O culoare albastră perfectă
Senină ca o proaspătă lacrimă
Umple norii de fundal
Fundalul speranţelor febril căutate
De o întreagă lume rătăcită

Norii ce se întind în faţa ochilor mei
Sunt o fărâmă din ce va urma
Dovada vie că voi putea să admir
Marea Operă a Artistului Neîntrecut

Acesta e tainicul meu vis
Să decolez cu aripi venite de sus
Special construite pentru zborul final
Victoriosul apogeu al vieţii trăite frumos


Acum mă pregătesc să-mi iau avânt
Aripile-mi sunt aproape gata
Şi-aştept să fie perfect şlefuite
De Cel ce mi-a arătat cum să le încep

Se apropie momentul glorios
Sunt plin de frică şi emoţie
Dar când privesc cerul zâmbesc iar
Şi-s mai aproape cu fiecare clipă

Înapoi nu mai privesc
Eu plutesc uşor spre cer
Fără griji şi fără temeri
Ca o pană-n linul vant

Zbor, zbor, zbor!
Ce bucurie nedescrisă
Pe aripile Tale mă porţi
Eu nu mă tem căci Tu mă ţii

Trec de norii ce se văd
Şi las în urmă galaxii, planete
Mă-ndrept spre nestinsa strălucire
Sursa, ce toate acestea în lume le-a pus

Tu veghezi asupra zborului meu
Ştiind că prăbuşirea nu poate avea loc
Cu ochii îndreptaţi spre Tine
Plâng şi zâmbesc că am ajuns la capăt
Eterna bucurie ce-o viaţă am visat-o!

Ajută-mă să fiu o stea aici
Pictată în întunericul vieţii
Să strălucesc în furtunoasa ceaţă
Împrăştiind mereu iubirea-Ţi divină.

Can i touch the sky?

Hmm...nu cred ca as fi putut cu altceva sa incep, decat cu fabulosul, sublimul, cel care-mi aduce o liniste deliranta aproape, in suflet: CERUL. Totul parca dispare cand il privesc, calmul ma insoteste si incep sa vad frumusetea lumii. Albastrul lui imi aduce bucurie,pace in mijlocul agitatiei acestei lumi mereu pe fuga, care parca nu mai vrea intre pentru cateva clipe in stand by.
Toate impedimentele acestei lumi palesc in fata acestei frumuseti, nimic nu poate fi mai fermecator si fascinant. Nici chiar suferinta nu e mai puternica,in fata Cerului parca e inexistenta si incepe sa merite a fi suportata cu demnitate. So... Cerul poate fi atins? Eu zic ca da, indiferent de ce suntem, ce aspiratii avem sau ce esecuri am intalnit, nu putem esua cand vine vorba de Cer. Viata are sens doar traita pentru un Salvator, Cel ce a luat tot ce a fost rau si prin dragostea Lui a vrut sa domneasca din nou Iubirea in noi. Uniti cu El, Cerul e prea aproape si viata abunda de fericire ireala si ilogica in umila noastra lume. Dar slava Lui ca nu trebuie sa investim doar aici, ci tot ce facem e pentru slava viitoare ce prin El,o mostenim.
Sunt Daniel si astept comments-uri din partea voastra, legat de ceea ce va da speranta. Voi reveni cu o poezie, cu o tema asemanatoare.