E asa de greu sa descrii in cuvintele noastre sarace, macar putin din ce va urma in mostenirea viitoare. Din motivul asta am meditat la lucrul asta multe zile si, dupa aceasta munca asidua a gandului, postez niste cuvinte prin care vreau sa redau calatoria spre cer, eu l-am numit zbor. Cand spun zbor ma gandesc la toate eforturile ce le facem, prin puterea Lui, ca intr-o zi sa ne bucuram pe veci de El. Asa ca sa ne pregatim de zbor, sa nu uitam ca tot ce facem are valoare eterna inca de pe acum.

ZBORUL SPRE CER

Vreau să-mi iau zborul
Spre zarea întinsă, nesfârşită
Să trec de norii ce se văd
Lăsând în urmă tot ce mişcă

O culoare albastră perfectă
Senină ca o proaspătă lacrimă
Umple norii de fundal
Fundalul speranţelor febril căutate
De o întreagă lume rătăcită

Norii ce se întind în faţa ochilor mei
Sunt o fărâmă din ce va urma
Dovada vie că voi putea să admir
Marea Operă a Artistului Neîntrecut

Acesta e tainicul meu vis
Să decolez cu aripi venite de sus
Special construite pentru zborul final
Victoriosul apogeu al vieţii trăite frumos


Acum mă pregătesc să-mi iau avânt
Aripile-mi sunt aproape gata
Şi-aştept să fie perfect şlefuite
De Cel ce mi-a arătat cum să le încep

Se apropie momentul glorios
Sunt plin de frică şi emoţie
Dar când privesc cerul zâmbesc iar
Şi-s mai aproape cu fiecare clipă

Înapoi nu mai privesc
Eu plutesc uşor spre cer
Fără griji şi fără temeri
Ca o pană-n linul vant

Zbor, zbor, zbor!
Ce bucurie nedescrisă
Pe aripile Tale mă porţi
Eu nu mă tem căci Tu mă ţii

Trec de norii ce se văd
Şi las în urmă galaxii, planete
Mă-ndrept spre nestinsa strălucire
Sursa, ce toate acestea în lume le-a pus

Tu veghezi asupra zborului meu
Ştiind că prăbuşirea nu poate avea loc
Cu ochii îndreptaţi spre Tine
Plâng şi zâmbesc că am ajuns la capăt
Eterna bucurie ce-o viaţă am visat-o!

Ajută-mă să fiu o stea aici
Pictată în întunericul vieţii
Să strălucesc în furtunoasa ceaţă
Împrăştiind mereu iubirea-Ţi divină.