miercuri, 29 octombrie 2008

Can i touch the sky?



Hmm...nu cred ca as fi putut cu altceva sa incep, decat cu fabulosul, sublimul, cel care-mi aduce o liniste deliranta aproape, in suflet: CERUL. Totul parca dispare cand il privesc, calmul ma insoteste si incep sa vad frumusetea lumii. Albastrul lui imi aduce bucurie,pace in mijlocul agitatiei acestei lumi mereu pe fuga, care parca nu mai vrea intre pentru cateva clipe in stand by.
Toate impedimentele acestei lumi palesc in fata acestei frumuseti, nimic nu poate fi mai fermecator si fascinant. Nici chiar suferinta nu e mai puternica,in fata Cerului parca e inexistenta si incepe sa merite a fi suportata cu demnitate. So... Cerul poate fi atins? Eu zic ca da, indiferent de ce suntem, ce aspiratii avem sau ce esecuri am intalnit, nu putem esua cand vine vorba de Cer. Viata are sens doar traita pentru un Salvator, Cel ce a luat tot ce a fost rau si prin dragostea Lui a vrut sa domneasca din nou Iubirea in noi. Uniti cu El, Cerul e prea aproape si viata abunda de fericire ireala si ilogica in umila noastra lume. Dar slava Lui ca nu trebuie sa investim doar aici, ci tot ce facem e pentru slava viitoare ce prin El,o mostenim.
Sunt Daniel si astept comments-uri din partea voastra, legat de ceea ce va da speranta. Voi reveni cu o poezie, cu o tema asemanatoare.

2 comentarii:

raul_olariu spunea...

interesant. ii fain. si o sa fie si mai fain cand o sa ajungem acolo

oana martha spunea...

the gold is just in our souls!

atept si alte postari :)