Înconjurat de munţi, pădure, aer curat şi natura în toată splendoarea ei; completată de oameni care au făcut ca fiecare moment petrecut să pară mai frumos; în mijlocul acestui tablou am scris nişte gânduri, încadrate într-o poezie. Astea sunt câteva din simţămintele mele, inspirat de Cineva, fără de care aceste cuvinte nu mai înseamnă nimic. Dar slavă Lui, că face orice lucru frumos la vremea Lui. Ca şi această tabără...


DRUMUL SPRE VÂRF

Vârfuri de brazi înalţi şi drepţi
Aproape ating spumoase valuri
De nori pufoşi ca fulgul, aţintiţi
Mereu spre cer, mereu spre noi

Susurul blând al apei cristaline
Adierea plăpândă a vântului
Toate îmi adapă sufletul neliniştit
Mereu în căutarea liniştii nelimitate

Înalţii munţi cu-a lor coline
Împodobiţi cu nestemaţi copaci
Sunt străbătuţi de lumina sclipitoare
Mereu strălucitoare, mereu încântătoare

Minunea lumii ce o văd
E proaspătă şi nouă zi de zi
Privită cu ochii larg deschişi
Mi-arată din nou că eşti mereu aici

Când Te observ cu inima smerită
Rămân uimit şi copleşit
De opera Ta desăvârşită
Mereu frumoasă, neputând fi ignorată

Înalţ ochii spre munte
Spre vârful lui de neatins
E aşa superb, aşa grandios
Mereu încununat de viitoare slavă

Dar drumul către munte
E posibil doar urcând
Pe acea cărare îngustă alunecoasă
Redând corect paşii spre cer

Mă-ndrept spre vârf
Îl văd, îl vreau atins
Cărarea e aşa abruptă
Simt că alunec, mă prăbuşesc

Aproape cad, dar Tu mă ţii
Prin harul Tău mai fac un pas
Renasc prin îndurarea Ta
Şi-ncep din nou să urc

Deşi sunt slab, El mă ţine alert
Ocolind pericolul, acceptând să lupt
Fără a pierde din priviri
Măreţul vârf-singurul merituos
Să-mi dau viaţa pentru el

Nici vârful, n-ar mai fi măreţ
N-ar mai avea nici farmec, nici valoare
Fără acea furtunoasă căţărare
Însoţită de miza ce duce spre bucurie

Drumul parcurs învăluit de pasiune
Dă satisfacţia unei munci făcute cu folos
Cel mai grandios folos
Răsplătit o întreagă veşnicie

Premiul se apropie
Prin Cel ce a sacrificat eternitatea
Pentru acel infim destin uman
Reabilitat şi adus pe culmi nemeritate

E un singur drum
Un singur Domn
O singură viaţă
Un singur scop ales
Glorificarea Lui aici pentru atunci



THE ROAD TO THE PEAK

Tall evergreen peaks
Barely touching the raging waves
Clouds as fluffy as snowflakes
Forever pointing to heaven to us

The gentle cricket whisper of the pure water
The sweet caress of the wind
Quench my troubled soul
That seeks forever the eternal, endless peace

The tall mountains with their moulds
Decorated with precious trees
They are surrounded by the glittering light
Always shiny, always lovely

The miracle of this world that I see
It’s so fresh and new every day
And as I watch it with eyes wide open
This shows me again that You’re always here

When I watch you with a humbled heart
I stand amazed and overwhelmed
At your perfect work of Art
It’s always beautiful, not to be ignored

I lift my eyes up unto the mountain
Towards its untouchable peak
It’s so superb, so majestic
Decorated with its future glory

But the road towards the mountain
Is possible only by climbing it
Walking that narrow slippery path
Can guide your steps to heaven

As I move toward the mountain peak
I see it, I want to touch it
But the path is so abrupt
It feels slippery, I’m crashing down

I fall, but You hold me
By Your grace I take another step
Your mercy renews me
And I start climbing again

Although I’m weak, He keeps me alert
By passing the danger, accepting to fight
Without loosing from sight
The great peak – the only one worthy
To surrender my life

But the peak wouldn’t be greater
It wouldn’t have neither charm, nor value
Without that stormy climbing
Accompanied by the stake that leads to joy

The road veiled with passion
Brings satisfaction of a useful hard work
The most useful of all
For an entire eternity

The Prize is getting close
Through the One who sacrificed the whole eternity
For that insignificant human destiny
Which was transformed, brought on undeserved heights

There is one road
There is one God
One life
An only purpose
His glorification here for then.

Roddick, infrangerea cea mai frumoasa si dureroasa. Dar capul sus, esti un campion!

Duminica trecută am văzut cel mai bun meci de tenis de când urmăresc acest sport. Deşi a fost cel mai tare şi uluitor meci, am rămas cu cea mai mare tristeţe şi părere de rău, la finalul lui. Am văzut cel mai frumos eşec al unui învingător, cel mai demn şi onorant. Am învăţat din nou ce înseamnă puterea şi ambiţia în viaţă, prin acest meci. Când nimeni nu credea şi nu îi dădea o şansă, el a închis gura lumii şi a arătat ce poate.
Numele acestui campion e Andy Roddick, sau cum îmi place mie să-i zic: A-Rod. Nu mi-am făcut prea mari speranţe, nici nu am crezut că va avea aşa o revenire, deşi tot speram de atâta timp. Jocul lui a fost perfect, cu lovituri noi şi reinventate, compensate de multă multă muncă în spate. Ce revenire frumoasă, ce atitudine şi ce dorinţă după victorie! M-a impresionat. Pot să zic, că Roddick a fost maestrul în partida asta. În acele momente, am fost foarte mândru că sunt fan A-Rod. Cât de mult am aşteptat asta. Şi dacă ăsta a fost ultimul meci ce-l văd cu el, va rămâne în amintirea mea, ca cea mai fantastică revenire.
Asta înseamnă să nu renunţi, să nu laşi nimic din jur să te înfrângă, ci să continui ce faci zi de zi, în speranţa că munca va fi răsplătita. De patru ani, continuă să încerce să revină şi rezultatul a venit. Eu personal, cred că nu se va opri aici. Acum e doar începutul…
De-atâtea ori în viaţă m-am lăsat înfrânt de circumstanţe ce aş fi putut să le evit. De asemenea, au fost momente în care pur şi simplu nu mai vedeam ieşirea. Simţeam cum toate armele slăbesc şi nu mai era nici o putere în mine să lupt. Dar Andy duminică, plin de sudoare şi epuizat la maxim, nu şi-a luat privirea de la ţinta lui. A căutat-o mereu şi îndrumat de ea, şi-a respectat drumul. Asta caut şi eu, acel scop ce mereu rămâne la fel de strălucitor. Nu-şi pierde din valoare şi din esenţă. Nu contează ce cred oamenii, doar noi înşine ne putem opri avântul. Dacă am câştigat lupta cu mine, victoria nu mai e aşa îndepărtată.
Ce mi-a plăcut de-a lungul anilor la Andy, e entuziasmul lui şi bucuria de a juca. Mereu i-a plăcut ce face, şi ăsta-i secretul în toate. Să descoperi ce te împlineşte şi să urmăreşti perfecţionarea acelui vis, trăindu-l zi de zi.
Aşadar, loialitatea mea rămâne pentru acest mare om. Nu am nevoie de o listă interminabilă de trofee şi recorduri doborâte. Nu… ci de un caracter aparte, plin de umor şi poftă de viaţă, neafectat de mândria şi aroganţa succesului. Rămâi aşa, nu te schimba, perfectionează-ţi jocul, dar rămâi tu.

Absolvire, un finish trecut cu bine, începerea unei alte curse

Ieri, 9 iulie 2009, s-a încheiat o etapă a vieţii mele, finalizarea celor 4 ani de studii dintr-o facultate. Privind în urmă, mi-e greu să cred că am ajuns aici, reuşind să înving atâtea lucruri ce păreau a fi de neatins. Orice victorie te bucură, dar te şi întristează, ştiind că nu vei mai trăi acele momente ce ţi-au adus-o. Victoria te face să vezi prin alţi ochi, să-ţi stabileşti noi obiective mai onorante, mai nobile şi pline de ţeluri şi mai grandioase. Nu ştiu dacă voi reuşi în tot ce mi-am propus, dar ştiu că lupta nu se încheie şi fiecare zi mă poate duce pe alte noi culmi. Înfrângerea cea mai mare mi-o pot cauza eu însumi şi fericirea cea mai mare depinde de alegerile şi disponibilitatea mea.
Îmi spunea în liceu, distinsul meu fost prof de mate, că îi place caracterul, comportamentul meu şi că voi reuşi multe în viaţă, mă vedea şi un absolvent de facultate.Interesant,nu? Alţii să creadă în mine mai mult decât propria mea fiinţă. Mă întreb acum, sunt absolvent; dar absolvent în etapele şi provocările vieţii sunt?
Nu ştiu acum, timpul o va dovedi. Şi dacă n-am fost, pot fi începând de acum.
S-au întâmplat multe în ultimele zile. A murit un artist, un învingător a eşuat, eu am absolvit. Iar în concursul vieţii apar noi etape. Timpul nu stă, ci râde de noi, ne dă o fărâma prăfuită din el, dar dacă o utilizăm bine vom râde noi la urmă, ridicând laurii veşniciei deasupra fiinţei noastre infime. Toate pentru că un Om ce nu era încadrat în limitele timpului, s-a murdărit pentru a nu mai fi noi un punct pe linia ridicolă a timpului, ci o foaie infinită fără frontiere.
E timpul schimbării, reorientării, reînnoirii şi reîmprospătării. Caut inteligenţa ce schimbă caracterul, dar fara Isus nici o inteligenţă nu are putere. Rămân ancorat în atotştiinţa Lui şi-nvăţ să lepad tot ce mă desparte de El.
"Inteligenţă plus caracter, adevăratul scop al educaţiei" - Martin Luther King Jr.
Apoi urmează cel mai adânc scop, al trăirii unei vieţi ce să duca înspre El. I want to be there...

Culori ceresti puse in noi...

Rar mi s-a întâmplat să-mi vorbească o reclamă, să-mi placă ceva la ea. De cele mai multe ori le detest şi fug de ele, schimbând canalul:D. Dar asta m-a marcat, m-a pus pe gânduri.
Nişte biluţe fragile, asta suntem noi, încercând să ne găsim drumul, sensul şi chemarea noastră. Cădem, ne ridicăm, stagnăm, dar mărşăluim încet spre destinul nostru final. Care ar fi acesta? Unii îl căutăm o viaţă şi nu-l descoperim. Investim în atâtea lucruri, şi la final, ne dăm seama că n-a avut nici un rost. Dar la fel, ne şi irosim prea mult şi apoi, regretăm ca nu ne-am străduit mai mult să vedem frumuseţea şi miracolul trăirii, al atâtor lucruri care merita atenţie.
Nu ştiu în totalitate ce caut, ce persoană vreau să fiu, dar ştiu că vreau să luminez pentru cineva, să răspândesc aroma cerului în jurul meu. Poate e cel mai dificil şi ridicol lucru, dar singurul care are valoare şi care merită tot efortul…
Sunt şi eu o mingiuţă din asta, minusculă, într-o lume rapidă şi neoprită. Nu ştiu care e următorul pas, dacă mă voi prăbuşi sau voi fi pe vârf. Ştiu doar că este Cine să mă ridice, să mă culeagă din ruinele ce le-am creat. El va restaura totul. Toate însă vin din mâna Lui şi sunt cârmuite de El. Vreau să răspândesc o dragoste curată, jertfitoare şi plina de compasiune. El a făcut-o, deşi nu meritam. Eu trebuie s-o fac pentru că El merită totul. Nu doresc să arăt ca o piatră , mereu gri şi plină de praful tristeţii. NU! Ci să fiu ca şi petalele unei flori ce se deschide sa aducă splendoare, ce face să răsară zâmbetul celor din jur. O biluţă colorată sunt şi eu, culoarea mea nimeni n-o poate lua, pentru că e darul meu primit de la El. So…haideţi să răspândim culorile dragostei lui Isus!!! Doamne, ajută-ne sa apreciem tot ce ai pus în noi şi să nu irosim preţioasele daruri ce le-ai pus în noi…

In EL pot!

Sunt situatii in care ma simt asa infrant, asa fragil, ca simt ca nu voi mai putea iesi din starea aia. Ma gandesc la cat sunt de nesemnificativ, la cat de dezamagit sunt de mine si la cat de mediocre sunt realizarile mele comparativ cu al oricarui alt om de varsta mea. As vrea sa cunosc prea multe, as vrea sa posed o inteligenta mai superioara sau sa fiu mai agreabil in fata oamenilor uneori. Sunt atatea dorinte, vise si lucruri ravnite intens acum de mine. As dori sa se intample acum ce doresc cu ardoare. Insa nu depinde de mine, nu in totalitate, nu acum.
Oare tot ce doresc, idealurile ce le caut, trebuie sa se intample acum? Pentru ca eu vreau? E ca si cum as fi un copil rasfatat si daca n-as primi tot ce vreau, lumea s-ar prabusi in jurul meu. Desi e clar ca nu se va prabusi, dar moftul meu ar trebui satisfacut, asa cred eu uneori. O parte din mine insa nu e de acord,ii vine sa strige: whaaaaaaaaaaaaaaaat?
Indiferent de ce om as tinde sa devin si numarul de reusite pe care as spera sa-l ating , asta nu inseamna ca daca nu reusesc acum, lupta se opreste si ca voi ceda in fata dezamagirii si a esecurilor de moment . Nu asta e solutia, nu poate fi ultima cale. Ci trebuie sa existe o bucurie deplina in fiecare moment, chiar dc azi dau gres intr-un mod brutal,iar maine castig triumfal o lupta.
De unde poate sa vina aceasta bucurie continua, de nezdruncinat? Care e calea spre o fericire continua in mijlocul obstacolelor ce se lovesc de mine, ceva ce sa fie prezent in orice clipa a trairii?
Si raspunsul vine… “Eu sunt calea, adevarul si viata” Unde e calea si adevarul si viata in sine? In ISUS, Mantuitorul, Rascumparatorul meu. Bucuria si fericirea vine de la El. El imi arata fericirea, El stie ce e fericirea, nu doar are o vaga idée despre ea. La Isus fericirea nu e un concept, e ceva real, ce-l ofera in fiecare zi. Doar El mi-o arata, doar prin El pot ajunge la ea, la adevarata fericire. Pentru ca fericirea nu inseamna doar sanatate, stare material super tare sau lipsa necazurilor. Fericirea da peste toate astea, trece dincolo de ele. Cand ma simt fericit? Cu siguranta, atunci cand ma simt iubit. Si cine ma iubeste cel mai mult? Cel care S-a jertfit ca sa am aceasta dragoste, deci raspunsul ramane tot Isus. Pentru ca m-a iubit a murit pentru mine, a luat totul asupra Lui. Pacat,tristete,disperare,lipsa de sens,vinovatie,grija,suferinta si lista continua
Cand il am pe Isus in mine, mai pot fi trist? Mai pot fi lipsit de orice speranta? Oare El asa vrea sa fiu? Cand am ajuns aici pe pamant, asta mi-a destinat El mie? Nu! Victoria a venit, e aici, si eu trebuie sa ma bucur din plin de ea. Cum inving totul? Prin Isus. Pot totul prin El, care ma intareste. Asa ca nu-mi mai pasa de ce-mi ofera viata, cu siguranta sunt afectat de ea, dar voi privi in perspectiva si cu incredere inspre El. Voi cuprinde lumea din perspectiva dragostei nesterse a lui Isus si a cerului ce mereu imi aminteste de ce va urma.
Eforturile, stiinta mea, idealurile mele, ceea ce eu sunt sau voi, nu o pot face eu singur. Ci numai cand sunt sustinut de puterea Lui ce zdruncina universul. Ce fac azi Il poate dezonora pe Dumnezeu sau Il poate onora pentru ce-a facut. Prin felul in care depasesc circumstantele potrivnice ale vietii, pot sa arat putin din Isus, pentru cateva momente pot sa fac lumea sa straluceasca de dragostea Lui. Istoria mea s-a schimbat datorita Lui, scopul meu e sa fiu al Lui, mereu, in fiecare secunda ce mi-o da. Si nu consta in ce fac eu, ci in victoria ce El a adus-o deja in viata mea. El stie cu ce inima fac totul, cu o inima intristata si intinata de amaraciune sau cu un zambet, o privire plina de pace si seninatate, care face ca dragostea Lui sa fi meritat intru totul? Pentru ca Isus a adus fericirea constanta in mine, eu voi incerca constant sa-L glorific.
Am totul, nici o bogatie sau statut in ochii lumii nu-mi poate da permanent ce El a jertfit pe veci. De-asta merita sa-I dau viata, inima, mintea si sufletul. Vreau sa privesc lumea prin ochii Lui, nu prin prejudecatile si valorile promovate de lumea asta ce devine tot mai infecta. Si lumea inca e frumoasa, doar ca noi nu o vedem. Ne lasam furati de bucurii ce nu tin, care nu au o greutate plina de slava. Dar il am pe Isus, cea mai profitabila oferta din toate timpurile. Am de gand sa vad lumea altfel, Isuse, ajuta-ma sa filtrez lumea prin ochii Tai!!!

Craciunul, prin ochii mei...

Încă de dimineaţă am fost răsfăţat cu un cadou, zăpada albă sclipitoare, ce mi-a înseninat mintea şi inima. Ce mod poate fi mai minunat de a sărbători Crăciunul,decât să încep prin a-L lăuda pe Dumnezeu, pentru acest alb desăvârşit ce-mi încântă privirea? A venit ziua naşterii lui Isus, creaţia zâmbeşte, se bucură şi celebrează venirea Salvatorului, ce a venit să ne aducă vestea bună în mijlocul acestei lumi ce şi-a pierdut direcţia. De aici începe adevărata istorie, eliberarea de aici vine, încă o dată mă pot bucura că în El am găsit, tot ceea ce o viaţă am căutat.

Deşi sunt răsfăţat cu atâtea cadouri, ma întreb, ce-i ofer eu Mântuitorului meu? Care e cadoul meu pentru cel mai mare dar oferit? Ce aş putea să-I dau eu, un simplu om, cu multe defecte şi eşecuri, ce pot să-i ofer unui Fiu de Dumnezeu? Răspunsul e total neaşteptat, prea mărunt şi prea uşor, El vrea doar inima mea, mă vrea pe mine aşa cum sunt. El nu caută la mine realizări, câte reuşite am sau cât de mare e cunoaşterea ce-am dobândit-o. Nu. El astea le are deja din plin, cunoaşte fiecare mic detaliu al acestui Univers, toată cunoaşterea e la picioarele Lui. Ci El vrea o inimă curată, o viaţă trăită cu El şi prin El. Ce-mi place la Isus e că deşi acum sunt imperfect, plin de impurităţi şi de o grămadă de lucruri ce trebuiesc schimbate, Isus ştie ce voi deveni dacă trăiesc prin El, ştie foarte clar ce potenţial am. Ăsta e harul ce sfidează orice logică umană, asta e dragostea neînţeleasă de noi, dar prea simplă pentru El.

Când mă gândesc la dragostea ce a avut-o pentru mine, că m-a iubit atât că a venit în lume ca să-mi ofere mântuirea Sa, eşecul şi temerile nu-şi mai fac loc, nemulţumirea se transformă într-o reală bucurie, o bucurie neştearsă, prezentă mereu în mine în ciuda oricărui obstacol apărut în cale. Aşa cum sunt pot trăi cu bucurie, savurând fiecare clipă oferită, pentru că El a adus victoria în viaţa mea.

Ce-mi doresc de acest Crăciun? Vreau să mă bucur de familia în care Dumnezeu m-a pus, să savurez fiecare clipă ce o petrec cu ei, nu doar să primesc dragostea lor, ci s-o ofer şi eu. Sunt mulţumitor şi pentru fraţii ce Domnul mi i-a dăruit şi de părtăşia ce împreuna o avem,ca o adevărata familie a cerului. Dar, dincolo de toate, cel mai mult îmi doresc să fiu o oglindire a Celui ce m-a iubit şi m-a salvat, jertfindu-se pe Sine Însuşi pentru mine. Sunt ceea ce sunt datorită Lui şi vreau să-mi arat gratitudinea, prin felul cum trăiesc. Aşa cum Newton spunea odată: “Dacă am văzut mai departe, este pentru că am stat pe umerii giganţilor”, eu astăzi pot spune: “Dacă am văzut mai departe frumosul vieţii în mijlocul suferinţei, e pentru că Isus m-a purtat pe umerii Lui giganţi şi m-a făcut învingător”.

E asa de greu sa descrii in cuvintele noastre sarace, macar putin din ce va urma in mostenirea viitoare. Din motivul asta am meditat la lucrul asta multe zile si, dupa aceasta munca asidua a gandului, postez niste cuvinte prin care vreau sa redau calatoria spre cer, eu l-am numit zbor. Cand spun zbor ma gandesc la toate eforturile ce le facem, prin puterea Lui, ca intr-o zi sa ne bucuram pe veci de El. Asa ca sa ne pregatim de zbor, sa nu uitam ca tot ce facem are valoare eterna inca de pe acum.

ZBORUL SPRE CER

Vreau să-mi iau zborul
Spre zarea întinsă, nesfârşită
Să trec de norii ce se văd
Lăsând în urmă tot ce mişcă

O culoare albastră perfectă
Senină ca o proaspătă lacrimă
Umple norii de fundal
Fundalul speranţelor febril căutate
De o întreagă lume rătăcită

Norii ce se întind în faţa ochilor mei
Sunt o fărâmă din ce va urma
Dovada vie că voi putea să admir
Marea Operă a Artistului Neîntrecut

Acesta e tainicul meu vis
Să decolez cu aripi venite de sus
Special construite pentru zborul final
Victoriosul apogeu al vieţii trăite frumos


Acum mă pregătesc să-mi iau avânt
Aripile-mi sunt aproape gata
Şi-aştept să fie perfect şlefuite
De Cel ce mi-a arătat cum să le încep

Se apropie momentul glorios
Sunt plin de frică şi emoţie
Dar când privesc cerul zâmbesc iar
Şi-s mai aproape cu fiecare clipă

Înapoi nu mai privesc
Eu plutesc uşor spre cer
Fără griji şi fără temeri
Ca o pană-n linul vant

Zbor, zbor, zbor!
Ce bucurie nedescrisă
Pe aripile Tale mă porţi
Eu nu mă tem căci Tu mă ţii

Trec de norii ce se văd
Şi las în urmă galaxii, planete
Mă-ndrept spre nestinsa strălucire
Sursa, ce toate acestea în lume le-a pus

Tu veghezi asupra zborului meu
Ştiind că prăbuşirea nu poate avea loc
Cu ochii îndreptaţi spre Tine
Plâng şi zâmbesc că am ajuns la capăt
Eterna bucurie ce-o viaţă am visat-o!

Ajută-mă să fiu o stea aici
Pictată în întunericul vieţii
Să strălucesc în furtunoasa ceaţă
Împrăştiind mereu iubirea-Ţi divină.